Sunt zile in care totul pare atat de greu, incat ma intreb daca nu cumva totul e in zadar. In astfel de momente este ideal sa te refugiezi undeva, sau langa cineva...dar ce te faci atunci cand nu ai pe nimeni langa tine, sau constati ca acele persoane pe care le considerai ca fiind foarte apropiate sunt practic...departe de tine din toate punctele de vedere? Ce te faci atunci cand dupa mult timp in care ai crezut ca poti avea Universul, iti dai seama ca nu poti avea nici macar propria stea norocoasa?
Cred ca exista o singura solutie: amani momentul in care sa iti pui intrebarea: „ce ma fac?” sau „de ce mi se intampla tocmai mie?”. Pur si simplu trebuie sa lasi totul sa curga si astepti sa rasara soarele...chiar daca se spune ca ploaia e mai rece atunci cand in suflet te doare.Cineva mi-a spus odata: „Cu cat iti este mai greu acum, cu atat iti va fi mai bine mai tarziu!” asa ca eu astept sa se faca tarziu...prea tarziu sa imi mai fie greu!
Oricum se spune ca toate-s trecatoare, de ce ne-ar parea rau dupa ceva care avea sa se termine mai devreme sau mai tarziu? Poate doar pentru ca am fost suficient de naivi incat sa credem ca va dura la nesfarsit, desi nici pentru asta nu putem fi invinovatiti...la urma urmei suntem oameni si ne caracterizeaza speranta (si egoismul).
Iar cand raman doar amintirile...intelegem ca nici ele nu dureaza o vesnicie, pentru ca multe se pierd, se uita! In plus nici macar nu te ajuta atunci cand te simti doborat/a, asa ca la ce sa le pastrezi?
Si atunci cand te doare...te mangaie un vant rece intr-o zi torida, un copil care se joaca razand, dezvaluindu-si inocenta, o floare in jurul careia roiesc albinele si te gandesti ca exista un univers mai mic decat al tau, o carte in ale carei pagini te regasesti si incepi sa crezi ca totul se va schimba, ca tu joci rolul eroului in piesa de teatru a vietii, ca finalul fericit nu va intarzia sa apara...ca esti eroul propriei tale carti.
Am constatat ca totul se reduce la sentimente. Tot ce facem este determinat de ceea ce simtim. Interesant este faptul ca nu putem controla ceea ce simtim, asa ca daca avem impresia ca suntem stapani asupra actiunilor noastre ne inselam amarnic, e doar o iluzie conceptia : „ stiu ce fac!”! Nu stim nici macar ce simtim de multe ori... Totul pare a fi un scenariu pe care toti il urmam. Fiecare dintre noi are un drum pe care il urmeaza in mod involuntar, un drum care ne poarta pe cai nebanuite, care se intersescteaza de multe ori cu alte drumuri, care are introsaturi neasteptate dar in final tot acolo ajunge.
Se spune ca nimic nu este intamplator si asta poate fi dovedit! Tot ceea ce ni se intampla are rolul de a ne invata lectii care ne vor folosi la un moment dat pe drumul nostru.
Si totusi... e doar o stare de moment!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu