Zbor

Imi zboara printre ganduri cuvinte candva auzite. Le aud repetandu-se mereu si nu vreau sa inceteze, desi uneori sunt ca un cutit care se rasuceste in pieptul meu. Port cu mine, in suflet tot ce iubesc si totusi nu stiu daca e de ajuns. Totul pare o anecdota atunci cand vezi ca desi ai ce ti-ai dorit acum iti doresti altceva si nu intelegi ce te face sa simti asta? Tu sau o putere ironica a vietii? Ne place sa ne mintim spunand ca :”asta e”, dar nu e asa…niciodata nu e doar asta, intotdeauna mai e si altceva, iar noi stim asta dar nu vrem sa acceptam pentru ca ne dam seama ca totul sta in mainile noastre si ca totul e asa cum lasam noi sa fie. Nimic nu e intamplator si totusi nu toate au un rost, dar sunt cauze care au un rost, care au un sens si un viitor dar le lasam sa curga odata cu timpul nostru, odata cu noi sperand ca totusi intr-o zi ceva se va intampla.

Un amalgam de cuvinte si de ganduri... toate pentru ce? Pentru ca asta e dar speram ca nu va fi asa pana la capat.

Vine, vine priiimavaraaaa!

Si odata cu ea vin si gandurile mai bune, sau mai intunecate, durerile pe care le tinem ascunse si bucuriile trecatoare. Iar atunci cand vantul spulbera praful si il ridica pana in inaltul cerului timpul ne zambeste ironic. De aceea uneori nu putem respira...din cauza prafului care se asterne peste timpul nostru.

Mereu ne framantam, ne preocupam de probleme inexistente sau ne facem singuri probleme atunci cand nu avem si ne place sa fim intr-o continua cautare a fericirii atunci cand ar trebui doar sa lasam fericirea sa vina la noi.

Refresh

Am nevoie de un pahar cu apa rece si lamaie.

Vreau sa fac ordine in lume si dincolo de lume, vreau ca totul sa aiba o logica si-un sens si mai vreau o toamna cu miros de migdale.

Nu am nevoie decat de hrana psihica si de putin noroc. Dar pana la urma ce e norocul? Nu e...

Vreau sa inebunesc si sa ignor orice regula, sa rup lanturile care ne leaga zi de zi de aceeasi rutina si sa aduc lumina in intunericul care se asterne peste ochii nostri. Vreau sa simt fiecare adiere de vant ca pe o briza a marii care ma revigoreaza si fiecare sentiment care ma incearca vreau sa fie de dragoste. Iubesc si vreau sa iubesc tot.

Port si vreau sa port in suflet si in sufletul mintii tot ce imi este drag, tot ce este o parte din mine, tot ce ma face sa fiu asa cum sunt si asa cum voi fi. Zi de zi scriu cate o pagina in cartea inimii dar niciodata nu am citit cu voce tare acele cuvinte scrise, de timpul care a trecut, cu fierul inrosit.

Vorbe dulci pot scrie fraze puternice, asa ca nu avem nevoie de cuvinte dure.

Deci...putem chiuli de la orele, zilele negre ale vietii...