Imi zboara printre ganduri cuvinte candva auzite. Le aud repetandu-se mereu si nu vreau sa inceteze, desi uneori sunt ca un cutit care se rasuceste in pieptul meu. Port cu mine, in suflet tot ce iubesc si totusi nu stiu daca e de ajuns. Totul pare o anecdota atunci cand vezi ca desi ai ce ti-ai dorit acum iti doresti altceva si nu intelegi ce te face sa simti asta? Tu sau o putere ironica a vietii? Ne place sa ne mintim spunand ca :”asta e”, dar nu e asa…niciodata nu e doar asta, intotdeauna mai e si altceva, iar noi stim asta dar nu vrem sa acceptam pentru ca ne dam seama ca totul sta in mainile noastre si ca totul e asa cum lasam noi sa fie. Nimic nu e intamplator si totusi nu toate au un rost, dar sunt cauze care au un rost, care au un sens si un viitor dar le lasam sa curga odata cu timpul nostru, odata cu noi sperand ca totusi intr-o zi ceva se va intampla.
Un amalgam de cuvinte si de ganduri... toate pentru ce? Pentru ca asta e dar speram ca nu va fi asa pana la capat.
