Am nevoie de un pahar cu apa rece si lamaie.
Vreau sa fac ordine in lume si dincolo de lume, vreau ca totul sa aiba o logica si-un sens si mai vreau o toamna cu miros de migdale.
Nu am nevoie decat de hrana psihica si de putin noroc. Dar pana la urma ce e norocul? Nu e...
Vreau sa inebunesc si sa ignor orice regula, sa rup lanturile care ne leaga zi de zi de aceeasi rutina si sa aduc lumina in intunericul care se asterne peste ochii nostri. Vreau sa simt fiecare adiere de vant ca pe o briza a marii care ma revigoreaza si fiecare sentiment care ma incearca vreau sa fie de dragoste. Iubesc si vreau sa iubesc tot.
Port si vreau sa port in suflet si in sufletul mintii tot ce imi este drag, tot ce este o parte din mine, tot ce ma face sa fiu asa cum sunt si asa cum voi fi. Zi de zi scriu cate o pagina in cartea inimii dar niciodata nu am citit cu voce tare acele cuvinte scrise, de timpul care a trecut, cu fierul inrosit.
Vorbe dulci pot scrie fraze puternice, asa ca nu avem nevoie de cuvinte dure.
Deci...putem chiuli de la orele, zilele negre ale vietii...
