De unde vine norocul?

De unde vine norocul? Fara sa ne dam seama, de multe ori avem ceea ce noi numim noroc. Nu stim exact ce este acest noroc, adica nu se materializeaza in ceva cum ar fi o floare sau o piatra. E doar o imprejurare, un concurs de intamplari in care ajungem mai devreme sau mai tarziu si care, odata ajunsi acolo(daca se poate spune acolo) e clar ca am ocolit un rau ce ni se putea intampla sau ni s-a oferit o cale mai scurta spre scopul urmarit. Pana la urma…cam tot ce tine de noi se poate numi noroc. Trebuie sa ai noroc din momentul conceperii tale pana la moarte, chiar si dupa. De cate ori nu ni s-a intamplat ca la 2 pasi de noi sa se intample nefastul si sa ne gandim: am avut noroc, puteam fi eu!

Bun, am stabilit ca norocul e mai mult decat necesar… atunci sa va povestesc eu intamplari in care eu nu vad norocul:

O zi de sambata, luna martie, cam acum un an… se facea ca ma intorceam de la dentist. Evident, am mers la cabinetul privat de altfel, mi-am asteptat 2 ore randul, iar cand in sfarsit mi-a venit si mie timpul sa intru s-a stricat nu stiu ce compresor sau o alta masinarie din multitudinea de aparate inspaimantatoare. Bine, am plecat inspre casa cu o falca in cer si una in pamant… urc in autobuz, ma asez pe unul dintre locurile de langa geam, lasandu-l pe cel din dreapta neocupat. Ma uitam pe fereastra autobuzului si intelegeam ca e o zi de-a dreptul splendida, era una dintre zilele acelea despre care ai impresia ca Dumnezeu chiar le-a reusit. Verdeata plina de viata, flori de toate felurile, pana si oamenii care de obicei sunt posomorati si ingandurati erau parca mai veseli. Sa revenim la autobuz. La un moment dat se aseaza langa mine un individ care avea o fata ce nu inspira neaparat cele mai voioase sentimente, parea intunecat si mort. Da, mort, avea culoarea pamantului. Ma uit la el si observ ca in momentul cand s-a asezat langa mine tinea mana stanga(dinspre mine) sucita intr-un mod ciudat, ca si cum ar fi avut un handicap. Ma gandeam: ce bruta sunt, saracul e nenorocit iar eu… asa ca am continuat sa privesc afara. La un moment dat simt mana lui langa piciorul meu… ma uit la el, ignor. Peste ceva timp simt mai accentuat mana lui pipaindu-mi piciorul si il aud adulmecandu-ma, in timp ce simteam o oarecare zvarcolire ciudata a lui… Imi era nu teama, ci sila sa ma uit… dar mi-am luat inima in dinti…ei bine omul nostru cu fata de mort si infatisare macabra se masturba langa mine. Nu,nu sunt o frumusete, nu eram imbracata provocator, nu e nici o imagine prea buna pe care as avea-o despre mine. E doar ceea ce s-a intamplat. Ma ridic, si tip la el: “Da-te sa trec!”, se uita la mine ca si cum l-as fi deranjat, iar eu sar pur si simplu peste el direct in usa autobuzului care tocmai oprea in statie. Nu, nu va puteti inchipui tremurul si sentimental pe care l-am avut dupa… in fine! Ajung acasa, huh, siguranta! Dupa ce ma linistesc ma gandesc sa imi fac ceva de mancare, asa ca pun o tigaie cu ulei la incins pe aragaz si ies din bucatarie,nu stiu de ce, inchizand usa bucatariei. Merg la calculator si intru in vorba cu o prietena iar dupa vreo … sa zicem 10 minute… vad un val mare de fum in hol! Ei bine, fumul nu doar ca nu mai incapea in bucatarie, ci invada si restul casei, iesea pana si prin ferestrele inchise! A urmat o adevarata operatiune de risc maxim. In bucatarie nu mai vedeam nimic la 50 de centrimeti in fata. In fata blocului se adunase o multime de oameni si priveau toti fumul de la penultimul etaj… Vecinii sunau la usa de teama sa nu sara blocul in aer, eu alergam prin casa nestiind ce sa mai deschid si ce sa mai fac. Iau tigaia de pe aragaz, opresc gazul dar tigaia era in flacari, ma gandesc cum sa o sting… repede o pun in chiuveta si deschid robinetul… Mare gresala! In secunda urmatoare BUUUUUUF ditamai flacara iesea din tigaie! Am deschis ferestrele… era funingine peste tot! cand am iesit din bucatarie imi iesea funingine din nas cand respiram, hainele erau parlite si negre… bucataria era praf, de fapt era ulei ars, nu praf.

Normal ca a urmat o saptamana in care am zugravit bucataria … in prima zi a venit cea mai buna prietena sa ma ajute sa mut mobila, iar in timp ce spalam peretii ma suna mama si ma intreaba:

“- ce faci mamica?

-eh, ce sa fac… ma pregatesc pentru maine de scoala, doar nu o sa ma apuc de zugravit acuma!”

Am incercat sa ii explic de 1 aprilie ca am incendiat bucataria, dar nu m-a crezut… Ironia sortii! Si asta e doar una dintre zilele obisnuite…

Asadar, de unde vine norocul? Caci eu l-am cautat peste tot!

Ps: Multumesc pentru timpul acordat!