Exista pur si simplu sentimente pe care nu le putem exprima in cuvinte, iar atunci ne intrebam ce rost mai are sa simtim? Pentru ce sa iubim daca cei din jur nu pot intelege sentimentele noastre? Poate pentru ca pentru asta suntem facuti, poate ca asta este rostul nostru in aceasta lume, sau pentru ca e doar nevoia de afectiune pe care o simtim cu totii si pe care o manifestam in cele mai variate moduri.

Exista alegeri pe care le facem zi de zi fara sa stim ce urmari au si fara sa stim daca sunt cele mai bune pentru noi… mergem mereu pe un drum necunoscut si ne ratacim pe diverse poteci ale vietii… pentru ca este mai greu sa gasesti drumul dupa ce pierzi pana si cararea. Suntem inconjurati de oameni dar totusi ne simtim singuri…paradoxal!

Insa nu exista momente frumoase pe care sa le uitam, sau persoane dragi pe care sa le uram…cel putin asa cred! Nu putem da timpul inapoi si nu putem schimba trecutul pentru ca…viata merge mereu inainte, niciodata nu se intoarce la un moment anume, oricat de important ar fi el si oricat de mult ne-am dori asta. Sunt zile pe care am vrea sa le traim vesnic, insa intervine tragedia vietii si anume faptul ca fiecare secunda care trece nu se mai intoarce. Astfel uneori ne trece prin gand sa traim exact asa cum vrem noi, doar ca ne impiedica mai multi factori… atunci de ce mai spunem ca suntem proprii nostri stapani si ca putem face tot ceea ce vrem.

De ce pun toate aceste intrebari? Pentru ca nu reusesc sa gasesc un raspuns, pentru ca probabil nimeni nu poate da un raspuns…

Fiecare zi incepe cu o dimineata...insa o viata incepe doar o singura data, putem lua totul de la capat insa nu putem renunta la nimic. Orice vis pe care am vrea sa-l vedem indeplinit inseamna un sacrificiu...

Suntem niste enigme care traiesc in mister.